| 1.
|
JURISD'ICTIE, jurisdicţii, s.f. 1. Putere, competenţă de a judeca a unui judecător sau a unei instanţe. 2. Totalitatea instanţelor judecătoresti de acelasi grad. 3. Ansamblul organelor care au competenţa de a judeca pricini de aceeasi categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanţă judecătorească îsi exercită puterea. - Din fr. jurisdiction, lat. jurisdictio.
Sursă
: DEX'98
(18318)
- cata |
| |
| 2.
|
JURISD'ICTIE s. (JUR.) (rar) judecată. (Se află sub ~...)
Sursă
: Sinonime
(190639)
- siveco |
| |
| 3.
|
jurisd'icţie s. f. (sil. -ţi-e), art. jurisd'icţia (sil.-ţi-a), g.- d. art. jurisd'icţiei; pl. jurisd'icţii, art. jurisdicţ'iile (sil. -ţi-i-)
Sursă
: DOR
(256813)
- siveco |
| |
| 4.
|
JURISD'ICTI//E ~i f. 1) Drept, întărit prin lege, al unui judecător sau al unei instanţe judecătoresti, de a efectua procese judiciare; competenţă de a judeca. 2) Teritoriu unde îsi poate exercita competenţa un judecător sau o instanţă judecătorească. 3) Totalitate a organelor judiciare de acelasi grad sau competenţă. [G.-D. jurisdicţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. jurisdictio, ~onis, fr. jurisdiction
Sursă
: NODEX
(340944)
- siveco |
| |
|
|